Dizionario Italiano.
săgeta — SĂGETÁ, săgetez, vb. I. 1. tranz. A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. ♦ intranz. A arunca săgeţi cu arcul. 2. tranz. fig. A produce sau a simţi o durere fizică vie, ascuţită. ♦ A provoca sau a simţi o emoţie puternică şi bruscă. ♦ A se uita la… … Dicționar Român
saettare — sa·et·tà·re v.tr. e intr. (io saétto, saètto) LE 1a. v.tr., colpire con saette: de legnetto neuna persona, se saettato esser non volea, potea discendere (Boccaccio) | scagliare saette: poi che gli arcieri del vostro nemico avranno il suo… … Dizionario italiano
sagittato — 1sa·git·tà·to agg. TS bot. → saettato {{line}} {{/line}} DATA: av. 1806. ETIMO: der. di sagitta con 1 ato. 2sa·git·tà·to p.pass., agg. → sagittare … Dizionario italiano
săgeată — SĂGEÁTĂ, săgeţi, s.f. 1. Vergea de lemn, cu un vârf ascuţit (de fier, os, piatră) la un capăt, iar la celălalt cu două aripioare înguste, folosită în trecut (la unele populaţii şi astăzi) ca proiectil de vânătoare sau de luptă, aruncată dintr un… … Dicționar Român
saettare — v. tr. [lat. sagittare lanciare saette ] (io saétto, ecc.). ■ v. tr. 1. (ant.) [colpire con frecce, anche assol.: s. il nemico ; a s. ed a gittar pietre l un verso l altro fieramente incominciarono (G. Boccaccio)] ▶◀ (lett.) dardeggiare. 2.… … Enciclopedia Italiana
sagetter — aucun, Sagittare, Sagittis impellere. L Espagnol dit aussi Saettear pour ce mesme … Thresor de la langue françoyse
